Anamaria Maranda: Uneori, mă prinde atât de tare ceea ce cânt, încât uit de mine
21/06/2013

Anamaria-Maranda

Pe Anamaria Maranda am cunoscut-o în facultate. Pe atunci era fata care venea la cursuri cu chitara. Când au ajuns la mine primele ei înregistrări de pe YouTube, le-am ascultat zile în şir. Puţine voci tinere reuşesc să-mi transmită vreo emoţie atunci când le ascult, iar una dintre ele este cea a Anei. De curând am fost la un concert de-ale ei. Pentru că mi-a facut seara mai bună şi pentru că sunt sigură că o să vă placă ceea ce cântă (mai ales dacă iubiţi poezia şi folkul), vă las să aflaţi cum se simte Ana pe scenă, ce vicii şi ce pasiuni are.

Primul lucru pe care mi l-am propus după ce am ascultat-o live a fost să dau sfoară în ţară despre următorul ei concert. Aşa că, vă aştept sâmbătă, 22 iunie, de la 19, la „Acoustic Live Music”, la Roaba de Cultură, în Parcul Herăstrău.  

Povesteşte-ne despre tine. Ce ţi-ai fi dorit să faci când erai mică? De la câţi ani te-ai apucat de cântat şi ce te-a determinat să faci asta?

Cred că rugămintea de a spune ceva despre mine este cel mai greu de împlinit şi mulţumit. Poate că incapacitatea de a vorbi despre mine pur şi simplu ar putea părea o slăbiciune sau o lipsă de sens în lumea asta, dar mă consider destul de complicată ca fiinţă. În principiu, simt că am un rost şi un ţel, nu îl cunosc sigur, dar ştiu că voi ajunge la el. Nu se poate altfel.

Când eram mică tata mă voia inginer, eu mă visam pictoriţă. „Cântăreaţă” nu am vrut să fiu niciodată, mi se părea că ar trebui să fii altcineva pe scenă, nu tu însuţi. Acum, însă, încerc să fiu eu însămi înainte de toate, tocmai pentru a putea exprima ceva sincer prin ceea ce cânt.

De cântat…nu mai ţin minte exact vârsta, dar ştiu că eram destul de mare, eram pe la sfârşitul generalei. Acum se pune problema cât de conştientă eram de ceea ce făceam. Pentru că nu prea eram. Ştiu doar că lumea zicea că am voce, am început să cânt, dar până la a şi transmite ceva prin muzică a mai trecut ceva timp. Sau aşa am văzut eu lucrurile.

De ce ai ales să faci Literele şi abia apoi Conservatorul?

Alegerea facultăţii de Litere a fost un gând din liceu. Erau multe planuri în capul meu atunci, mă visam profesoară, visam să mă întorc în oraşul natal şi să îmbătrânesc lângă marea mea de la Sulina. Literatura a fost şi este singurul meu „viciu”, pe care îl am de multă vreme. Cam de când mi-am dat seama că trăiesc pe lumea asta, apropo de ce ziceam mai sus. Conservatorul a venit după Litere şi a venit la îndemnul unor oameni mai înţelepţi decât mine.

Cine te-a îndrumat spre muzică?

Îndemnul spre muzică a venit de la un profesor de muzică care a murit acum câţiva ani, Maestrul Gheorghe Hogea. Fusese şi profesorul mamei mele. Se întâmpla prin clasa a 9-a. Cred că şi pentru el am făcut Conservatorul. Însă până să ajung eu la Conservator au fost mulţi care şi-au pus speranţele în mine.

Ca artist profesionist am început să performez de când colaborez cu Constantin Neculae. Trecerea s-a făcut treptat, deci nu pot spune că a fost un lucru spectaculos. Dar a fost o schimbare de care mă bucur, asta e sigur.

Cum te-ai simţit la primul concert cu public?

Au fost emoţii. Multe emoţii. Pe care, însă, am început treptat să le transform în entuziasm şi drag de a cânta pentru cei din sală. Acum mă simt cu atât mai bine cu cât sunt mai mulţi oameni, sincer. Fiecare artist este altfel pe scenă. Eu, aşa cum am spus, încerc să fiu cât mai sinceră. Şi, uneori, mă prinde atât de tare ceea ce cânt, încât uit de mine.

Mai ai emoţii atunci când urci pe scenă?

Nu mai sunt emoţii, cel puţin nu atât de mari încât să nu pot cânta. Cred că ele dispar pe măsură ce te regăseşti în ceea ce cânţi. Atunci nu mai ai timp să ai emoţii. Eventual, trăieşti Emoţia.

Cum ai ajuns să lucrezi alături de compozitorul Constantin Neculae?

Printr-o întâmplare hazlie: aveam eu un filmuleţ pe YouTube, eu cântând o piesă, voce şi chitară. Am primit un mesaj de la el în care îmi propunea să încercăm o colaborare. Am început cu nişte cover-uri, am văzut că merge treaba şi au ieşit şi piesele. A fost singurul om în care am simţit că pot să am încredere. Pentru că mai veniseră propuneri de colaborare, dar nu le-am răspuns.

De unde vă vine inspiraţia pentru melodii?

Nu ştiu câtă inspiraţie trebuie să ai pentru a compune ceva pertinent. Eu cred că în spatele unei piese e multă „transpiraţie” şi o anumită cultură muzicală. Nu poţi să compui aşa, la întâmplare. Dacă vrei să spui ceva, eventual. Iar actul cântării, până la a fi ceea ce vede publicul, evoluează cam aşa: Lae compune piesele, îmi cântă mie o linie melodică simplă, eu o învăţ, încep să o cânt, îi dau „suflet”, apoi ne dăm cu părerea despre ce lipseşte, completăm împreună, etc. În principiu, scena te împlineşte ca artist, mai puţin înregistrările.

Povesteşte-ne despre „Contraste”, primul tău album.

Despre Contraste: va fi primul album, va conţine aproximativ 13 piese (nu ştiu exact, Lae compune mereu altele, frumoase), va conţine şi o piesă a Tatianei Stepa, „Dă, Doamne, iarnă”. Eu asigur partea vocală şi, cum ne place să zicem, interpretarea. Care contează în aceeaşi măsură în care contează şi compoziţia. Cel puţin aşa zice lumea. Aşa o fi.

Muzica e o pasiune sau o carieră?

Muzica e o pasiune care sper să se materializeze într-o carieră.

Te-ai gândit vreodată să renunţi la muzică?

Niciodată nu m-am gândit să renunţ la muzică. Poate au fost perioade în care nu am mai cântat la fel de mult, dar nu a fost niciodată vorba de a renunţa. Repet, e o pasiune. La pasiuni renunţi când te plafonezi, când uiţi să trăieşti pentru tine şi pentru a face ceva frumos cu viaţa ta.

În afară de muzică, ce alte pasiuni ai?

Prea multe ca să le spun aici. Dacă ar fi să spun doar trei, acestea ar fi cititul, pictura şi antropologia.

Următoarele concerte când le veţi susţine şi cum aflăm de ele?

Urmează să avem un concert în cadrul programului „Roaba de cultură” pe 22 iunie, în parcul Herăstrău. Apoi, în august, vom cânta la Folk You! în Vamă (1-4 august). Probabil că vor mai fi concerte, de aflat aflaţi pe „Feisbuc”, ca tot omu’ :).

Acum vă las cu melodia care mie mi-a ajuns la suflet în timpul concertului Anei. Sper să vă placă!

Lasă un comentariu:

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată.

CE FACI AZI?
  • Relaxare
  • Energie
  • Inspiraţie
  • Melancolie
  • Bucurie
  • Curiozitate
  • Planificare
  • Meditaţie
  • Generozitate
  • Tristeţe
  • Geek
  • Motivaţie
  • Iubire
  • Implicare
  • Studiu
  • Plictiseală
  • Creativitate
  • Sport
  • Funky
  • Vacanţă
  • Nebunie
  • Muzică
  • Film
  • Lectură
  • Dans
  • Lucru
  • Cu prietenii
  • Petrecere
  • Weekend
  • Dimineaţă
  • Noapte
  • Soare
  • Ploaie
  • Indoor
  • Outdoor
  • Primăvară
  • Vară
  • Toamnă
  • Iarnă
Trimite!

Abonează-te la newsletter pentru mai multe gratuităţi!
* = required field
Invie Traditia

Copyright Gratuitor - 2015 © Toate drepturile rezervate.