Beauty Around the World (BAW), un proiect românesc ce surprinde frumuseţea şi diversitatea feminină din toate colţurile lumii
30/07/2014

BAW by Mihaela Noroc - Yu Kyi, Myanmar

Ne mândrim cu frumuseţea femeilor din România, însă cu toţii ştim că frumuseţea nu are un tipar, ci constă în armonia chipului care spune o poveste, indiferent de culoarea ochilor sau a pielii. Pentru Mihaela Noroc, fotografa care a plecat într-o călătorie în jurul lumii pentru a ne arăta o mică parte din frumuseţea şi diversitatea acestei lumi, frumuseţea feminină este „o excelentă oglindă a unei culturi şi societăţi”. Mihaela călătoreşte de aproape un an de zile pentru a realiza proiectul Beauty Around the World, un demers românesc unic în lume ce încearcă să surprindă frumuseţea feminină din toate colţurile lumii, chiar la ea acasă.

Mihaela Noroc - BAW project

Descrie-te în câteva cuvinte.

Sunt Mihaela, născută în Chişinău în 1985, dar de la 6 ani trăiesc în Bucureşti. Am aproape de suflet tradiţiile moldoveneşti şi cu mândrie spun că sunt româncă. Am avut o copilărie plină de culoare. Am fost tot timpul înconjurată de picturile tatălui meu şi aşa mi-am dat seama că mediul artistic mi-e cel mai aproape. Am urmat cursurile Universităţii de Arte Bucureşti, secţia Foto-Video. După facultate, o lungă perioadă de timp nu am reuşit să mă ocup atât cât mi-ar fi plăcut de fotografie, activând în alte domenii care-mi ofereau o siguranţă materială. În urmă cu 2 ani m-am întors însă la prima dragoste, dispusă să fac orice sacrificiu pentru ea.

Ce înseamnă BAW (Beauty Around the World)?

BAW este un proiect despre frumuseţe şi diversitate. Timp de 16 luni mi-am propus să înconjur planeta, să vizitez peste 30 de ţări şi să găsesc în fiecare loc în care ajung, localnice frumoase. Fiecare chip pe care-l fotografiez trebuie să spună povestea locului din care este. Vreau să realizez un atlas al frumuseţii prin care să arăt diversitatea lumii în care trăim prin intermediul feminităţii.

Drumul lung pe care l-am făcut până acum mi-a oferit posibilitatea să văd schimbările geografice şi culturale pe chipurile femeilor. Din România am trecut prin 23 de ţări iar acum sunt în America de Sud. Fiecare ţară m-a întâmpinat cu tradiţiile şi caracteristicile ei, iar eu am încercat să surprind aceste lucruri prin chipurile feminine fotografiate.

Cum ţi-a venit ideea acestui proiect?

În ultimii ani, eu şi soţul meu am investit toate economiile noastre în călătorii. Eu făceam de fiecare dată fotografii de travel, iar acasă, când mă întorceam, fotografiam foarte multe femei frumoase. În urmă cu aproape doi ani, am ajuns în Etiopia unde am descoperit nişte chipuri feminine splendide. Acolo mi-am dat seama că aş putea să îmbin fotografia din călătorii cu cea de-acasă, creând un proiect unic în lume prin care să studiez frumuseţea femeilor din toată lumea.

BAW by Mihaela Noroc - Bo Chao, China

De cât timp călătoreşti? Ce itinerar ai şi cum l-ai stabilit?

M-am uitat acum la dată şi da, se împlineşte aproape un an de când am plecat din Bucureşti. Din faţa blocului meu şi până la poalele muntelui Fuji din Japonia nu am luat nici un avion şi am parcurs întreaga distanţă cu autobuze, trenuri, vapoare şi maşini. Acum sunt în America de Sud, în Peru, după 27 de ţări traversate. Călătoria e în plină desfăşurare şi mai sunt câteva locuri în care voi căuta frumuseţea feminină. După America de Sud voi vizita America Centrală iar finalul traseului mă va găsi în Statele Unite.

Când am pornit la drum mi-a propus să ajung în zone cât mai diverse ale lumii ca să conturez un atlas al frumuseţii feminine cât mai relevant.

De ce ai ales să pozezi femei şi nu bărbaţi? Ce înseamnă pentru tine frumuseţea feminină?

Femeia e mamă, e sufletul familiei, e cea mai bună păstrătoare a obiceiurilor dintr-o cultură. Dacă mergi în India, de exemplu, vei vedea că femeile sunt toate îmbrăcate în costume tradiţionale, în timp ce majoritatea bărbaţilor sunt îmbrăcaţi cotidian, ca oriunde în lume.

Pentru mine frumuseţea feminină e o excelentă oglindă a unei culturi şi societăţi.

BAW by Mihaela Noroc - Putri, Indonezia

Ce cauţi să surprinzi în fotografiile tale?

Pentru BAW încerc să surprind frumuseţea feminină, în grădina ei. Când spun grădina, mă gândesc la mediul în care trăieşte acea femeie, la cultură, la societate.

Încerc să suprind un chip sincer, autentic, natural care să spună o poveste despre locul în care mă aflu.

Cum îţi alegi modelele şi cum ajungi la ele? Cum este să lucrezi cu fete care nu au mai pozat?

Uneori o tânără splendidă îmi iese în cale şi nu ratez ocazia. Alteori petrec zile şi poate săptămâni în căutarea unui chip relevant pentru locul în care mă aflu. Cercetez reţelele de socializare, profil cu profil. Merg prin toate locurile aglomerate şi stau cu ochii în patru. Întreb oameni pe stradă, în hoteluri sau în magazine, dacă ştiu vreun chip frumos. Aşa ajung să fotografiez uneori o fată care avea o prietenă, care avea un prieten, care avea o cunoştinţă pe care am văzut-o eu într-un bar. În unele cazuri apelez la agenţii de modeling, dar caut tinere la început de drum care să aibă sinceritatea şi naturaleţea pe care le doresc. În general e mult mai uşor să lucrez cu fetele care n-au mai pozat niciodată, pentru că sunt mai naturale şi mai autentice. Un model are deja un stil învăţat în industra fashion iar acel stil nu se potriveşte cu BAWproject. Aşa că în acest caz, munca e dublă pentru proiectul meu: mai întâi dezvaţă şi apoi învaţă.

Cât de mult contează locurile în care pozezi şi vestimentaţia în proiect. Cum le alegi şi cum faci rost de vestimentaţie?

În măsura în care am timp, încerc să găsesc locuri şi vestimentaţii care sunt relevante pentru acel spaţiu geografic. Uneori ţinutele pe care le folosesc fac parte din garderoba fetelor. Alteori caut ceva mai special, care să surpindă mai bine cultura acelei aşezări, aşa că încerc să împrumut o vestimentaţie de la un magazin, de la un designer sau de la oamenii din jur. De cele mai multe ori, aleg locurile unde fotografiez după ore întregi de plimbări. Alteori nu am timp să fac aceste plimbări, aşa că apelez la internet fără însă să ştiu cum va cădea lumina în momentul şedinţei foto sau dacă zona e periculoasă. Aş vrea să fac lucrurile ca la carte, cu prospecţii făcute din timp şi o echipă care să mă ajute. Dar lucrez singură la proiect, iar bugetul e ridicol de mic pentru un asemenea demers.

BAW by Mihaela Noroc - Salvita, Indonezia

Ştiu că soţul tău te însoţeşte în această călătorie în jurul lumii. Cum te ajută el? Spune-ne câteva cuvinte şi despre proiectul lui – Călătorul cu Tricolor.

Ştefan, soţul meu, nu se implică foarte mult în proiectul meu, dar mă ajută enorm pentru că se ocupă de partea logistică a voiajului. Şi credeţi-mă, face minuni. Având un buget mic, el trebuie să găsească întotdeauna cele mai ieftine variante de călătorit iar asta e o activitate complexă. La două, trei zile schimbăm locuri de cazare şi mijloace de transport. Avem nevoie de vize şi informaţii pentru destinaţiile viitoare. Trebuie să avem grijă de securitatea noastră şi de sănătate.

În paralel, Ştefan lucrează la propriul lui proiect, Călător cu Tricolor. Prin acest demers el încercă să privească România dintr-un alt unghi, comparând-o cu ţările pe care le vizităm şi întâlnindu-se cu români din diasporă. În acest fel încearcă să creeze o identitate românească mai autentică, mai modernă, bazată pe fapte reale, nu pe mituri şi legende naţionaliste.

În ce părticică a lumii te-ai simţit cel mai bine?

Cele mai dragi locuri de până acum sunt pentru mine Myanmar şi Iran. Două ţări în care am fost cucerită de căldura oamenilor. Amândouă au fost state extrem de închise, cu regimuri dictatoriale, iar localnicii au o poftă extraordinară de a cunoaşte noi culturi şi de a o împărtăşi pe-a lor. Aşa că toate uşile sunt deschise iar oamenii te primesc la ei în casă cu o căldură şi o generozitate incredibile.

BAW by Mihaela Noroc - Isabel, Brazilia

Care au fost cele mai frumoase întâmplări?

Am surprins frumuseţea feminină şi pe puntea unui vapor gigantic, şi într-unul dintre cele mai mari temple budiste din lume, şi în cel mai uscat deşert de pe pământ, dar şi în favelele periculoase din Rio de Janeiro.

Totuşi, cea mai frumoasă amintire e legată de prima sedinţă foto din Iran. Mă aflam într-o ţară cu legi islamice stricte, unde femeile sunt obligate să-şi acopere capul, fiindu-le interzis să cânte sau să danseze. Un proiect ca al meu, într-o ţară cu astfel de reguli stricte, implică multe riscuri. Am reuşit însă să găsesc o fată foarte frumoasă care mi-a dat curajul să organizez ceva la care nici nu visam: o sedinţă foto într-o moschee. Am avut şansa să găsesc cu ajutorul unor oameni binevoitori o ţinută tradiţională foarte rară şi, cu discreţie, am realizat fotografiile cu tânăra persană, în acea locaţie fabuloasă. Lumina dimineţii m-a ajutat enorm creând o atmosferă de basm oriental de care o să-mi amintesc toată viaţa.

BAW by Mihaela Noroc - Melina, Iran

Dacă ar fi să alegi o singură fată care te-a impresionat cel mai mult, care ar fi ea şi cum a făcut asta? Ce ai învăţat de la ea?

Aş alege-o pe Melina, fata din Iran de care povesteam mai sus. Ea, o frumoasă persană cu ochi incredibili, a avut curajul să participe la proiectul meu, deşi venea dintr-o familie conservatoare care nu i-ar fi permis asta.

Când am cunoscut-o, nu ieşise niciodată din regiunea ei, dar era mai sclipitoare şi mai deschisă la minte decât toţi europenii pe care i-am întâlnit în această călătorie. Era pasionată de pictură şi filme de autor iar viziunea ei despre lume şi viaţă era impresionantă.

Am devenit prietene, vorbim des pe internet, iar relaţia cu ea m-a învăţat că oamenii însetaţi de cunoaştere sunt întotdeauna liberi.

Îmi imaginez că întâmpini foarte des dificultăţi având în vedere că susţineţi singuri proiectul. Care au fost cele mai dificile momente (nu doar din perspectiva financiară)? Aţi primit susţinere?

Nu am primit susţinere financiară de la cei din jur. Banii pentru această călătorie sunt propriile economii, strânse în ani de muncă, împreună cu soţul meu. Bugetul e însă pe sfârşite, aşa că am demarat o campanie de strângere de fonduri care sper să mă ajute să continui.

Călătorind economic, treci tot timpul prin momente dificile. În China, am mers două zile cu un autocar până când s-a stricat în mijlocul pustietăţii. Am stat ore întregi la -15 grade, aşteptând soluţia salvatoare. În Chile cineva mi-a smuls violent telefonul din mână, accesoriu esenţial pentru proiectul meu. În Indonezia cineva ne-a clonat cardul şi a furat bani de pe el.

Au fost momente în care eram bolnavă, fără să ştiu ce virus am mai contactat şi dorind să zac toata ziua în pat. Dar nu-mi permiteam aşa ceva, având o şedinţă foto programată sau un bilet de autobuz deja cumpărat.

BAW by Mihaela Noroc - Nadia, Singapore

Simţi că proiectul este apreciat?

În toate ţările în care am ajuns cu BAW, străinii au fost încântaţi de proiect. Acasă, reacţiile au fost împărţite. Mulţi oameni extraordinari au apreciat sincer munca mea şi asta m-a încurajat să merg mai departe. La fel de mulţi însă, au ignorat proiectul, mi-au închis uşi în nas, au refuzat să mă sprijine, deşi era vorba despre un demers românesc, unic în lume.

Dacă ai putea să schimbi ceva din mentalitatea noastră, a românilor, prin învăţăturile trase de tine din acest experiment”, ce ai schimba?

După aproape un an de călătorit în întreaga lume mi-am dat seama că cei mai mulţi oameni nu sunt multumiţi cu ceea ce au. Toată lumea se plânge şi toţi vrem să schimbăm ceva la noi sau la ţara din care suntem. Cred că ar trebui să realizăm ca asta e cea mai bună perioadă a umanităţii, că suntem liberi să facem ce vrem şi că avem posibilitatea să accesăm orice informaţie în cel mai scurt timp. Aşadar, să încercăm să fim mai conştienţi de ce avem şi să ne bucurăm de viaţă.

Ce mesaj vrei să transmiţi prin proiectul BAW?

Trăim într-o lume frumoasă şi diversă iar epoca asta ne dă şansa s-o descoperim. Prin BAWproject eu arăt doar o mică parte a acestei lumi, încurajându-i pe ceilalţi să descopere restul, călătorind.

 

Economiile Mihaelei sunt pe sfârşite, iar sponsori nu are. Dacă doriţi să urmăriţi continuarea acestui atlas al frumuseţii, puteţi să spijiniţi material proiectul.

În schimbul ajutorului vostru Mihaela nu vă poate oferi deocamdată decât o mulţumire-surpriză, trimisă pe e-mail. Însă sperăm ca BAWproject să devină un demers cunoscut peste tot în lume şi toţi să ne bucurăm că am contribuit la el.

Mai multe fotografii din proiectul BAW găsiţi pe Facebook şi Tumblr.

[UPDATE] Între timp, numele proiectului s-a schimbat. Astfel, BAWproject a devenit Atlasul Frumuseţii sau The Atlas of Beauty. Noua denumire cuprinde mai bine planurile de viitor ale Mihaelei, precum şi ideea care stă la baza proiectului. După ce va încheia această călătorie, în decembrie probabil, Mihaela va continua să îmbogăţească Atlasul Frumuseţii prin noi expediţii în lume şi în Romania.

Lasă un comentariu:

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată.

CE FACI AZI?
  • Relaxare
  • Energie
  • Inspiraţie
  • Melancolie
  • Bucurie
  • Curiozitate
  • Planificare
  • Meditaţie
  • Generozitate
  • Tristeţe
  • Geek
  • Motivaţie
  • Iubire
  • Implicare
  • Studiu
  • Plictiseală
  • Creativitate
  • Sport
  • Funky
  • Vacanţă
  • Nebunie
  • Muzică
  • Film
  • Lectură
  • Dans
  • Lucru
  • Cu prietenii
  • Petrecere
  • Weekend
  • Dimineaţă
  • Noapte
  • Soare
  • Ploaie
  • Indoor
  • Outdoor
  • Primăvară
  • Vară
  • Toamnă
  • Iarnă
Trimite!

Abonează-te la newsletter pentru mai multe gratuităţi!
* = required field
Invie Traditia

Copyright Gratuitor - 2015 © Toate drepturile rezervate.