Învăţăm de la un MasterChef – Alex Petricean (aka d’Artagnan)
05/04/2013

Alex Masterchef

“La un moment dat mama mi-a aruncat o vorbă, în perioada în care nu prea găseam de muncă, ‘De ce nu te faci bucătar pentru că eşti talentat’, iar eu am răspuns foarte ofuscat ‘M-am luptat atât să învăţ în străinătate ca să mă fac bucătar?’”, spune Alex Petricean, mai cunoscut sub titulatura d’Artagnan, despre începuturile lui într-ale bucătăriei. O întreagă combinaţie de factori care trec prin pasiune, talent, necesitate, lipsa unui loc de muncă şi ştirile ProTV (aflaţi mai jos de ce) l-au făcut să participe la MasterChef. Dacă vă închipuiţi că simplul talent este suficient, veţi afla că nu este aşa şi că Alex s-a pregătit cu zeci de cărţi înainte de participarea la concurs. Dar mai bine îl las pe el să vă explice.

PS: Pentru că trebuie să învăţăm ceva din fiecare experienţă, Alex ne prezintă şi o reţetă. Vă spun că eu am încercat-o cu succes, zic eu, în ciuda faptului că pentru mine bucătăria este cel mult locul în care se găsesc paharele pentru vin. 

 

Sunt Alex Petricean, 26 ani, aka Consi pentru prieteni şi d’Artagnan pentru presă. Din Bucureşti …

Sunt pasionat de bucătărie, scrimă, munte şi snowboard, călătorii şi de tot ce este frumos. Nu prea pot să mă plictisesc de pasionat ce sunt.

Pasiunea mea pentru bucătărie s-a născut când… ohhh…pasiunea nu s-a născut de foarte multă vreme. A fost o necesitate transformată în pasiune atunci când eram în Belgia la studii. Am locuit cu sora mea atunci, fană a non-food-ului, iar eu, obişnuit cu mâncarea de acasă, a trebuit să iau măsuri, astfel m-am apucat de acţiune. Aveam bucătăria complet echipată la dispoziţie şi mult timp în care trebuia să stau în casă (din pricina vremii şi a cantităţii industriale de învăţat), timp pe care l-am valorificat şi în bucătărie.

Primul lucru gătit a fost ciorba. Apoi a trebuit să evoluez întrucât voiam să modific opinia îndoctrinată a colegilor mei despre români. Am început să organizez nişte cine culturale cu mâncare, muzică, obiceiuri, băuturi tradiţionale. Aici trebuia deja să încerc ceva mai îndrăzneţ. Mâncarea românească are un gust minunat, dar nu prea ai cum să-i pui straie de sărbătoare, adică să o faci să arate într-un fel mai occidental, aşa că asta a fost prima provocare.  Mi-a ieşit, colegii au fost foarte încântaţi, i-am îndestulat, i-am îmbătat cu ţuică şi am petrecut pe muzică lăutărească veche.

Apoi au urmat vizitele alor mei (prieteni şi familie). Trebuia să începem să discutăm cumva, întrucât distanţa răceşte relaţiile, pierzi contactul şi noutăţile sociale. Aşa că trebuia să-i aştept cu masa pusă pentru că, bineînţeles, voiam să impresionez. Astfel că am început să gătesc chestii mai speciale, românii fiind sătui de ale noastre.

Apoi mi-am dat seama că pot reproduce gustul occidental cu produse româneşti şi am început să reinventez un pic preparatele comune, dar cumva fără riscuri supreme pentru că acolo materia primă era scumpă şi nu prea îmi permiteam să o irosesc.

Un rol important l-a avut şi faptul că eram coleg cu vreo 30 de naţionalităţi diferite şi la un moment dat se intersecta şi subiectul “mâncare” sau chiar aveam ocazia să gust din preparate pe care nici nu le concepeam.

Aşa se năştea cultura mea gastronomică care s-a dovedit a fi foarte importantă în competiţia MasterChef în faza de creativitate.

M-am înscris la MasterChef în timpul verii, când eram în Belgia. Verificam ştirile pe ProTV.ro şi am observat campania de promovare a concursului. Am rămas însă fără speranţă pentru că m-au sunat abia la sfârşitul anului.

M-am întors în ţară şi m-am angajat. Un job OK, dar rămăsesem neplătit de 3 luni. Problemele la job au coincis cu demararea concursului, fapt pentru care am renunţat şi am decis să mă pregătesc mai bine pentru competiţie. M-am pregătit ca pentru examen cu zeci de cărţi.

Dacă nu ajungeam atât de departe în competiţie sunt sigur că nu continuam. Mi-am dat seama că există talent şi la fiecare probă îl descopeream în cantităţi şi mai mari şi deveneam şi mai sigur de existenţa lui. E foarte important că eu am fost mulţumit de performanţele mele şi mi-am mărit miza de la probă la probă, am devenit conştient că asta trebuie să fac mai departe, mai ales că o fac cu cel mai mare drag.

dArtagnan-si-Dexter1

Prietenia cu Dexter…noi am devenit foarte ataşaţi încă din timpul emisiunii. Suntem prieteni în primul rând, dar şi pe aceeaşi lungime de undă când vine vorba de bucătărie. Am crescut împreună în grădina lui Chef Florin aşa că următorul pas era să ne gândim la proiecte comune. Merg la drum mai departe doar cu cine cunosc, iar el mi-a demonstrat că are şi o latură umană deosebită.

Acum lucrăm la două proiecte noi. Primul este un nou concept de foodbar (31Foodbar) lansat pe 26 martie. E un proiect gândit de noi, urban să zicem aşa. Cu mâncare rapidă, non-junk- food, mai nesofisticată, cu cel mult 5 ingrediente în componenţă, cu arhitectură funky…hipstereală. Bucătăria va fi deschisă, transparentă total către public, iar implicarea noastră în bucătărie va fi directă doar la început, în primele săptămâni, întrucât este un proiect de consultanţă.

31Foodbar

Cel de-al doilea proiect este o reeditare la nivel superior a primului concept de restaurant cu care am început noi. Va fi un proiect pe termen lung care va schimba experienţa de a lua masa în România. Sperăm ca prin toamna să-i dăm drumul.

Studiile… Acum îmi dau seama că studiile mele sunt un mare capital în business-ul ăsta. Mi-am dat seama că fără studii nu aş fi ajuns atât de departe în concurs şi fără disciplina şi organizarea deprinse în urma celor 15 ani de scrimă, lucruri care m-au învăţat să gestionez plin de calm situaţiile de criză şi momentele tensionate.

Mi-am transformat pasiunea în “realitate” prin simplu fapt că am urmărit şi m-am documentat mereu despre domeniul culinar, am fost serios şi am perseverat în tot ceea ce vreau să fac.

Atributele care m-au ajutat să-mi urmez visul sunt… e greu de admis pentru mine însă e vorba în mare parte de o caracteristică nativă numită talent. Însă atributele artificiale ar fi perseverenţa, devotamnetul şi seriozitatea.

Le-aş transmite celor care au pasiuni despre care nu sunt siguri că trebuie să le urmeze să nu stea să se gândească de 2 ori până să acţioneze în vederea urmăririi visului. Timpul trece!

Meniul meu preferat este întotdeauna cel mai ciudat, cel mai complex, dar şi cel mai bun dintr-un meniu.  Nu glumesc!

Învăţăm să gătim Piept de raţă cu salată caldă de fasole verde şi mere caramelizate (*reţeta făcută în cadrul ediţiei MasterChef România Sezonul 1).

 

Ingrediente:

piept de raţă 1 bucată 250-400g

sos de soia

miere

2 mere verzi

100g fasole verde

ulei de măsline

condimente 5 Spices (cuişoare, anason, scorţişoară, seminţe de fennel, piper sichuan)

alune de pădure

coriandru verde

curry

muştar dijon

oţet balsamic

sare

piper negru

zahăr

 

Ustensile:

3 tigăi

3 castronele mici de sos

1 tel

3 linguri

2 cuţite

 

Pieptul de raţă:

- se fasonează şi se cadrilează partea cu grăsime a pieptului

- se asezonează cu five spices şi sare

- se încinge tigaia până ce fumega şi apoi se pune pieptul cu grăsimea în jos ţinându-l apăsat cu mâna

- se dă la minim focul şi după încă 2 minute se întoarce timp de 20 de secunde şi pe partea cealaltă, moment în care se adăugă mierea

- se roteşte pe toate părţile prin mierea încinsă şi se stinge cu sos de soia după care se mută într-o tăviţă şi se introduce la cuptorul încins la 180 grade timp de 8-10 minute

 

Salată caldă de fasole verde:

- se pune apă la fiert împreună cu un pumn de sare, când clocoteşte se aruncă fasolea verde şi se ţine timp de maxim 8 min fără capac ca să nu-şi schimbe culoarea

- se verifică din 2 în 2 minute

- pentru sosul curry mustard se amestecă muştar dijon cu curry, ulei de măsline şi miere şi se bate cu telul până obţinem un lichid omogen

- se toacă alunele de pădure în mai multe dimensiuni

- se amestecă toate ingredientele în timp ce fasolea este fierbinte

 

Merele caramelizate:

- se curăţă merele de coajă şi se taie wedges

- se încinge tigaia cu zahăr tos moment în care se aruncă un cub de unt şi merele

- când zahărul începe să se închidă la culoare se stropesc cu oţet balsamic şi se îndepărtează de pe foc

- se toacă coriandru verde şi se presară printre merele frumos caramelizate

 

 Foto : Alex Petricean – Facebook

 

 

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată.

CE FACI AZI?
  • Relaxare
  • Energie
  • Inspiraţie
  • Melancolie
  • Bucurie
  • Curiozitate
  • Planificare
  • Meditaţie
  • Generozitate
  • Tristeţe
  • Geek
  • Motivaţie
  • Iubire
  • Implicare
  • Studiu
  • Plictiseală
  • Creativitate
  • Sport
  • Funky
  • Vacanţă
  • Nebunie
  • Muzică
  • Film
  • Lectură
  • Dans
  • Lucru
  • Cu prietenii
  • Petrecere
  • Weekend
  • Dimineaţă
  • Noapte
  • Soare
  • Ploaie
  • Indoor
  • Outdoor
  • Primăvară
  • Vară
  • Toamnă
  • Iarnă
Trimite!

Abonează-te la newsletter pentru mai multe gratuităţi!
* = required field
Invie Traditia

Copyright Gratuitor - 2015 © Toate drepturile rezervate.